Human-Centered Design (HCD), cunoscut și sub denumirea de Design Centrat pe Om, este o abordare în proiectarea produselor, serviciilor și sistemelor care pune accentul pe nevoile, dorințele și experiența utilizatorului final. Scopul principal al HCD este de a crea soluții eficiente și inovatoare, centrate pe oameni și care să ofere o experiență pozitivă utilizatorilor.
Human-Centered Design este frecvent utilizat în domenii precum designul de produs, designul experienței utilizatorului (UX), designul serviciilor și designul organizațional. Această abordare pune accentul pe empatie, colaborare și înțelegerea profundă a utilizatorilor, contribuind la crearea de soluții care sunt mai susceptibile să fie adoptate și să satisfacă cu adevărat nevoile utilizatorilor.
Industria 5.0 vizează crearea unei simbioze între capabilitățile umane și cele ale mașinilor-echipamentelor – sistemelor digitale-cibernetice, astfel încât producția să devină mai eficientă, personalizată și sustenabilă, fără a sacrifica valoarea umană sau a crea diviziuni între oameni și tehnologie.
Industria 5.0 completează paradigma existentă a Industriei 4.0, evidențiind cercetarea și inovarea ca factori de tranziție către o industrie europeană durabilă, centrată pe om și rezilienţă conform cu raportul Comisiei Europene din 7 ianuarie 2021: „Industry 5.0 – Towards a sustainable, human-centric and resilient European industry”. Industria 5.0 captează valoarea noilor tehnologii, oferind prosperitate dincolo de locuri de muncă și creștere, respectând în același timp limitele de resurse planetare și plasând bunăstarea lucrătorului din industrie în centrul procesului de producție.
Fig. 1. Stagiile Revoluţiei Industriale, Industria 1.0 la 5.0., https://doi.org/10.1007/s12008-023-01217-8
Atribute importante ale omului sunt starea de bine şi calitatea vieţii coroborate cu susţinerea vieţii pe termen lung, respectiv sustenabilitatea, cu un rol central în cadrul conceptului Industria 5.0.
Conceptul de stare de bine „wellbeing” se referă atât la starea fizică, fiziologică de sănătate cât şi la cea psiho-socială marcată de sentimentele de satisfacţie, dezvoltare, împlinire personală şi aparteneţă la grup – comunitate prin contribuţia personală adusă acesteia.
Conceptul de wellbeing este în strânsă legătură cu cel de calitate a vieţii care evaluează de fapt nivelul general al stării de bine (wellbeing) la nivel de individ şi societate. Indicatorii privitori la calitatea vieţii includ pe lângă venituri şi ocupaţia profesională şi indicatori privind mediul înconjurător natural şi construit, sănătatea psihică şi fizică, educaţia, timpul de recreere şi relaxare, precum şi relaţiile sociale.
Schimbarea de accent din Industria 5.0 faţă de Industria 4.0. poate fi urmărită şi în tabelul 1 de mai jos, precum şi într-un model de repoziţionare a factorului uman în figura 2.
| Industria 4.0 | Industria 5.0 |
| Forța de muncă umană îndepărtată de fabricație | Reîntoarcerea factorului uman în fabricație |
| Focus pe conectarea mașinilor – echipamentelor | Focus pe oferirea de experiențe utilizatorilor |
| Produse smart | Produse interactive cu oamenii |
| Canale de aprovizionare inteligente | Lanț de aprovizionare care să răspundă nevoilor umane și să fie divers distribuit |
| Sisteme cibernetice-fizice | Sisteme fizice cibernetice coordonate cognitiv-uman |
Tabel 1. Caracteristici ale Industriei 4.0 şi 5.0, DOI: 10.1007/978-3-031-38165-2_88
Fig 2. Cognitive ergonomics in Industry 5.0 framework, DOI: 10.1007/978-3-031-38165-2_88
Un element cheie în conceptul Industriei 5.0. este reprezentat de sustenabilitate. Sustenabilitatea sau dezvoltarea durabilă reprezintă un concept fundamental care urmărește să îmbine progresul economic, echitatea socială și protecția mediului înconjurător, asigurând astfel un viitor viabil pentru generațiile actuale și viitoare.
Sustenabilitatea economică se referă la capacitatea unei economii de a-și menține și îmbunătăți performanța pe termen lung fără a compromite resursele naturale, mediul înconjurător sau bunăstarea socială. Este unul dintre cele trei piloni ai dezvoltării durabile, alături de sustenabilitatea socială și cea ambientală. Sustenabilitatea economică urmărește echilibrul între creșterea economică, eficiența resurselor și distribuția echitabilă a beneficiilor în societate.
Sustenabilitatea economică nu respinge creșterea economică, ci caută să o facă durabilă și echilibrată. Aceasta implică identificarea și promovarea sectoarelor și activităților care generează creștere economică fără a depăși resursele disponibile sau a produce impacte negative semnificative.
O economie sustenabilă se străduiește să utilizeze resursele în mod eficient, să reducă deșeurile și să minimizeze impactul asupra mediului. Aceasta poate implica adoptarea tehnologiilor mai eficiente, practici de producție durabile și gestionarea responsabilă a resurselor naturale.
Promovarea inovației și adoptarea tehnologiilor sustenabile sunt esențiale pentru sustenabilitatea economică. Aceasta include dezvoltarea și implementarea soluțiilor tehnologice care reduc amprenta ecologică, sprijină energiile regenerabile și contribuie la eficiența economică.
O economie sustenabilă caută să evite dependența excesivă de un singur sector sau resursă. Diversificarea economică contribuie la reziliență în fața schimbărilor pieței și a altor riscuri, asigurând o creștere mai echilibrată și durabilă.
Promovarea Ocupării Forței de Muncă: Sustenabilitatea economică include și asigurarea că există oportunități de ocupare a forței de muncă pentru toți membrii societății. Aceasta implică promovarea inclusivității și crearea unui mediu de afaceri care susține dezvoltarea personală și profesională a angajaților.
Companiile sunt tot mai presate să își asume responsabilitate socială și să integreze practici responsabile în activitățile lor. Aceasta include gestionarea durabilă a lanțului de aprovizionare, reducerea emisiilor de carbon și contribuții pozitive la comunitățile locale.
Sustenabilitatea economică nu se referă doar la profitabilitate, ci și la contribuția pozitivă la bunăstarea comunităților. Companiile și guvernele sunt încurajate să dezvolte politici și practici care să îmbunătățească calitatea vieții pentru toți cetățenii.
Sustenabilitatea socială reprezintă un aspect cheie al dezvoltării durabile și se referă la capacitatea unei comunități, organizații sau societăți de a satisface nevoile actuale fără a compromite abilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi. Sustenabilitatea socială acoperă o gamă largă de aspecte care țin de bunăstarea socială, incluziune, echitate, sănătate, educație și multe altele.
În articolul, Linking the Use of Ergonomics Methods to Workplace Social Sustainability: The Ovako Working Posture Assessment System and Rapid Entire Body Assessment Method. DOI: 10.3390/su14074301, autorii definesc cinci legături relevante între sustenabilitatea socială a mediului de lucru şi ergonomie, astfel: starea de bine a lucrătorului, siguranţa şi securitatea muncii, confortul locului de muncă, sănatatea scheleto-musculară şi impactul de mediu.
Sustenabilitatea ambientală se referă la abordarea responsabilă și echilibrată a utilizării resurselor naturale, astfel încât să se asigure protejarea mediului înconjurător și să se susțină un echilibru între necesitățile actuale și cele ale generațiilor viitoare. Este unul dintre cei trei piloni ai dezvoltării durabile, alături de sustenabilitatea economică și cea socială. Sustenabilitatea ambientală implică protecția biodiversității, conservarea resurselor naturale, reducerea impactului negativ asupra ecosistemelor, energie durabilă şi regenerabilă, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, gestionarea durabilă a deșeurilor, utilizarea responsabilă a apei, promovarea agriculturii durabile şi a transportului durabil.
Activitățile de birou sunt printre cele care se profilează a rămâne şi în viitorul Indutriei 5.0. printre cele mai relevante, punând în valoare capacitățile umane de coordonare a sistemelor digitale şi a activităților fizice cu consum mare de efort şi risc care pot fi automatizate şi robotizate. În activităţi de birou, oamenii pot să îşi regăsească totodată nevoile psihologice şi sociale de apartenență, recunoaștere, statut, utilitate – relevanță, dezvoltare personală şi profesionala, împărtășire de cunoștințe şi valori.
Astfel, prin păstrarea locului central al omului prin concepte ca Industria 5.0. se pot prevenii scenarii de tipul celor imaginate în majoritatea prozelor scurte participante la concursul coordonat de Societatea ErgoWork “Munca în viaţa cotidiană la orizontul anului 2040”. Un exemplu este reprezentat şi de fragmentul următor din proza scurtă “Campanie”, autor Alexandru Ionuţ:
Știu atât de multe despre sectorul agricol încât aș putea să-mi deschid propria firmă, să-mi cumpăr pământ și să angajez unul sau doi oameni să stea pe câmp cu utilajele. Pe la începuturi, aveam planul ăsta cu Rama. Nici nu mai știu când l-am abandonat sau dacă l-am abandonat. Pur și simplu am uitat să vorbim de el. Acum îmi este și rușine să-l pomenesc, parcă aș risca însăși balanța Universului dacă ne-am trezi din amorțire.
Pe lângă nevoile psiho-sociale umane care pot fi împlinite prin muncă într-o viziune ca şi Industria 5.0. rămân cele de mişcare fizică într-o corespondenţă armonioasă cu mediul natural, unde o mobilitate alternativă, regulată, pe culoare naturale verzi-albastre, spre un spaţiu de coworking din vecinătatea spaţiului de locuit, într-un oraş de 15 minute, poate fi o soluţie care să răspundă provocărilor de mediu şi umane, a se vedea şi proiectul Urban Link 15”, coordonat de Societatea ErgoWork.
ErgoWork 